Pentru majoritatea pisicilor, casa este întregul lor teritoriu. Mirosurile, sunetele și mișcarea noi le fac precaute, iar uneori le provoacă un stres puternic. De aceea, pregătirea pisicii pentru călătorie are două părți: una formală (documentele și procedurile veterinare) și una practică (obișnuirea cu transportorul, cu programul și cu drumul).
Documentele cer o ordine corectă a procedurilor – dacă le întocmim noi, stabilim singuri această ordine, astfel încât să puteți pleca în scurt timp. Partea practică o puteți începe în paralel: pisica are nevoie de timp ca să nu mai perceapă transportorul ca pe un semnal de alarmă.
Mai întâi – cerințele pentru destinație
Înainte de a vă programa la medicul veterinar, e util să înțelegeți ce anume este necesar pentru destinația dumneavoastră. Cerințele depind de țara de destinație, de punctele de tranzit și de data călătoriei. Pentru unele țări sunt suficiente vaccinul antirabic și certificatul veterinar, pentru altele este nevoie și de analiza titrului de anticorpi antirabici.
Notați-vă: unde mergeți, prin ce țări, cu ce mijloc de transport, pentru cât timp și dacă intenționați să vă întoarceți. Aceste răspunsuri determină tot planul de mai departe.
Microcip, vaccinuri și pașaport
În multe țări identificarea animalului prin microcip este obligatorie, iar microcipul, de regulă, trebuie implantat înainte de vaccinarea antirabică sau odată cu aceasta. Dacă pisica a fost vaccinată înainte de microcipare, pentru o serie de destinații vaccinul va trebui repetat.
- Verificați dacă pisica are microcip și dacă acesta este citit de scaner.
- Asigurați-vă că numărul microcipului este trecut fără greșeli în pașaportul veterinar.
- Uitați-vă la datele ultimelor vaccinări și la termenul lor de valabilitate.
- Aflați dacă pentru destinația dumneavoastră este necesară analiza titrului de anticorpi.
Dacă unele proceduri mai trebuie făcute, nu vă îngrijorați: când pregătirea este făcută de specialiști, setul complet se întocmește rapid, iar ordinea procedurilor se stabilește în funcție de data plecării.
Obișnuirea cu transportorul
Multe pisici văd transportorul doar în drum spre clinică, de aceea se ascund de cum apare. Încercați să schimbați această asociere: puneți transportorul deschis în cameră, așezați înăuntru un pled cunoscut și lăsați din când în când acolo o recompensă.
- În primele zile transportorul stă pur și simplu deschis, pisica nu este împinsă înăuntru.
- Când pisica începe să intre singură, închideți ușița pentru scurt timp.
- Apoi ridicați transportorul și plimbați-vă cu el prin casă.
- Mai târziu – drumuri scurte cu mașina sau o plimbare până în curtea vecină.
Nu grăbiți lucrurile: câteva minute liniștite înăuntru valorează mai mult decât o oră de mieunat și încercări de a scăpa.
Mâncare, apă și litieră pe drum
Înaintea unui drum lung, pisicile de obicei nu sunt hrănite copios – așa scade riscul de greață. Regimul concret e mai bine să-l discutați cu medicul veterinar, mai ales dacă pisica are boli cronice sau primește medicamente.
Pe fundul transportorului se pune un scutec absorbant și se iau câteva de rezervă. Pentru drumurile lungi cu mașina, o litieră compactă de călătorie vă va prinde bine. Apa se dă în porții mici, la opriri, și nu se lasă castronul în transportor în timpul mersului.
Calmantele
Nu dați sedative pe cont propriu: unele dintre ele afectează termoreglarea și respirația, iar anumite companii aeriene nu acceptă animale sedate. Dacă pisica este foarte anxioasă, discutați variantele cu medicul veterinar înainte de călătorie, nu în ajunul zborului.
Consultul veterinar și particularitățile pisicii
Cu puțin timp înainte de călătorie, merită să duceți pisica la medic – chiar dacă pare sănătoasă. Pentru multe destinații consultul este necesar pentru eliberarea certificatului veterinar, dar folosul nu se reduce la asta. Medicul va evalua starea generală, vă va spune cum să vă purtați cu animalul pe drum și vă va avertiza despre riscuri, dacă pisica are probleme de sănătate.
O atenție aparte merită pisicile în vârstă, animalele cu boli de inimă sau de rinichi, precum și pisicile cu botul scurt – persane, britanice, exotice. Ele suportă mai greu căldura, aerul închis și stresul, așa că durata drumului și condițiile pe parcurs e bine să le discutați cu medicul veterinar.
- Notați-vă întrebările pentru medic înainte de consult, ca să nu uitați nimic.
- Povestiți despre călătoriile anterioare: cum s-a comportat pisica, dacă a avut greață.
- Întrebați cum să administrați în ziua drumului medicamentele pe care pisica le ia permanent.
- Cereți un extras despre starea de sănătate, dacă v-ar putea fi util în străinătate.
Dacă pisica iese afară sau stă des pe balcon, verificați și tratamentul antiparazitar: pentru o serie de țări este cerut oficial, iar pentru celelalte este pur și simplu o măsură rezonabilă înainte de schimbarea mediului.
Ziua plecării
Dimineața e mai bine să închideți pisica într-o singură cameră, ca să n-o căutați sub canapea cu o jumătate de oră înainte de plecare. Documentele țineți-le într-un dosar separat, în bagajul de mână, nu în valiză.
- Originalele documentelor veterinare și copii, pentru orice eventualitate.
- Confirmarea rezervării locului pentru animal.
- Scutece absorbante, șervețele umede, pungi.
- O mică rezervă de hrană obișnuită și apă.
- Ham cu lesă – pentru controlul de securitate, când pisica trebuie scoasă din transportor.
În noul loc, lăsați-i pisicii timp: puneți transportorul într-un colț liniștit, deschideți ușița și nu o grăbiți să iasă. Castronul, litiera și pledul cunoscut o vor ajuta să se acomodeze mai repede.
Cerințele depind de țara de destinație, de specia animalului și de data călătoriei. Pentru condițiile de transport, adresați-vă transportatorului.